Amintiri din... santiere

Intre doua cursuri vorbeam cu niste colegi depsre inorogi...de la inorogi discutia s-a mutat repede la Pegas si pe urma la bicicletele Pegas... am ajuns si la o concluzie interesanta, si anume ca toti am avut candva o bicicleta Pegas si ca toti am avut cel putin un prieten biciclist caruia i se rupea bicicleta de la mijloc (poate unii mai tin minte cu majoritatea bicicletelor Pegas erau din doua bucati si ca se desprindeau de la mijloc ca sa poti s'o dosesti in camara, ca de, de unde atata spatiu la bloc...). Anyways... la fel de universal era si obiceiul de a pune bilute colorate pe spite si bucati de plastic (de la pahare de unica folosinta) intre spite ca sa exasperezi babele.

Alte chestii general valabile pe care pustii post-revolutionisti le practicau erau jocul de "portofele" (cu surprize Turbo, bineinteles) si jocul de "capace" sau "tablite" (care se juca cu capace de sucuri, bere and wutever turtite, iar daca aveai un capac de bautura straina erai jmekeru cartierului).

Pe urma ne-am adus aminte ca locurile noastre de joaca erau santierele abandonate...nu stiu cum se face, da atunci cand eram pusti parca peste tot erau santiere...de fapt, asa mi-am spart prima oara capu... care pentru vremea aia era cool :))...daca nu aveai vre-un membru rupt, cicatrici adanci sau cap spart cu care sa te lauzi la mucosi, erai un looser...mi-aduc aminte ca eram fericit ca mi-am spart capu, eveniment a carui importanta a fost depasit doar de ziua in care mi-au dat flocii pe fata...mai imi aduc aminte ca aveam tot felul de glume proaste ca de exemplu sa ii fraierim p'aia mai prosti ca smoala de prin santiere e de fapt guma de mestecat...

Ciudat...o copilarie intr-un oras plin de santiere nu suna prea roz, nici macar pentru mine, dar imi aduc aminte ca eram fericit si asta doar pentru ca nu stiam cum se joaca mucosii vestici pe la varsta de 5-6 ani...see, ignorance IS bliss...

...unde esti tu copilarie, cu santierele tale cu tot?!...