Amintiri din... santiere

Intre doua cursuri vorbeam cu niste colegi depsre inorogi...de la inorogi discutia s-a mutat repede la Pegas si pe urma la bicicletele Pegas... am ajuns si la o concluzie interesanta, si anume ca toti am avut candva o bicicleta Pegas si ca toti am avut cel putin un prieten biciclist caruia i se rupea bicicleta de la mijloc (poate unii mai tin minte cu majoritatea bicicletelor Pegas erau din doua bucati si ca se desprindeau de la mijloc ca sa poti s'o dosesti in camara, ca de, de unde atata spatiu la bloc...). Anyways... la fel de universal era si obiceiul de a pune bilute colorate pe spite si bucati de plastic (de la pahare de unica folosinta) intre spite ca sa exasperezi babele.

Alte chestii general valabile pe care pustii post-revolutionisti le practicau erau jocul de "portofele" (cu surprize Turbo, bineinteles) si jocul de "capace" sau "tablite" (care se juca cu capace de sucuri, bere and wutever turtite, iar daca aveai un capac de bautura straina erai jmekeru cartierului).

Pe urma ne-am adus aminte ca locurile noastre de joaca erau santierele abandonate...nu stiu cum se face, da atunci cand eram pusti parca peste tot erau santiere...de fapt, asa mi-am spart prima oara capu... care pentru vremea aia era cool :))...daca nu aveai vre-un membru rupt, cicatrici adanci sau cap spart cu care sa te lauzi la mucosi, erai un looser...mi-aduc aminte ca eram fericit ca mi-am spart capu, eveniment a carui importanta a fost depasit doar de ziua in care mi-au dat flocii pe fata...mai imi aduc aminte ca aveam tot felul de glume proaste ca de exemplu sa ii fraierim p'aia mai prosti ca smoala de prin santiere e de fapt guma de mestecat...

Ciudat...o copilarie intr-un oras plin de santiere nu suna prea roz, nici macar pentru mine, dar imi aduc aminte ca eram fericit si asta doar pentru ca nu stiam cum se joaca mucosii vestici pe la varsta de 5-6 ani...see, ignorance IS bliss...

...unde esti tu copilarie, cu santierele tale cu tot?!...

Poezie de metrou

Era duminica dimineata. Ma trezisem si eu ca omu' pe la 11 si primesc un telefon ca trebuie sa ajung la eroilor in juma' de ora. Arunc niste pantaloni pe mine si plec...pe drum imi aduc aminte ca am uitat niste lucruri...sa mananc, sa ma spal, eh, detalii...pe la Unirii 1 incep sa ma trezesc...era ceva dubios in aer si nu-mi dadeam seama ce...in jurul meu oameni argintii...da, argintii...ma frec bine la ochi si vad ca de fapt nu erau extraterestrii, erau actori de la Masca...tineau un spectacol d'ala in statia de metrou, se chema "Statuile"...Abia intrasem si eu in atmosfera ca vine un "grafiti pe roti" insotit de un tiuit groaznic...Intru in metrou (ca ma grabeam, altfel as mai fi stat cu statuile de la Masca, ca erau simpatice asa tacute cum erau ele) si cativa francezi comentau uimiti despre spectacolu din statie. Aveau un aer de oameni culti...cred ca erau dintr-o orchestra ceva...in aceeasi statie intra un ciocolatiu burtos cu un fes pe ceafa si cu o vioara ragusita... incepe sa cante o arie cunoscuta, nu stiu cum se cheama ca nu prea le am, dar era una de coracon cunoscuta...Pentru cateva momente am avut un sentiment foarte misto...aveam o buna-dispozitie ca dupa un somn lung de weekend, in jurul meu se vorbea frantuza, printre darele de vopsea de pe geamurile vagonului se intrezarea o piesa de teatru iar la urechi ma gadila vioara minoritarului care chiar le avea cu arcusul...in sfarsit intelegeam ce vroia sa zica un hipiot francez beat crita pe care il intrebasem in vama vara asta de ce dracu' a venit in Romania si el mi-a spus printre ragaituri si cu un accent de "sacrebleu" ca "aici e cultura"...si ce-am mai ras de el atunci...pai bine ma, tu viii din Francia aici la noi la Romanica in cautarea culturii?!?...ei bine, in dimineata aia cred ca intelegeam ce vroia sa zica...

Pana am ajuns la Eroilor, m-am trezit la realitatea monotona, dar a fost frumos...asa..cateva statii...acum imi pare bine ca nu mi-am luat Ipod sa stau cu el in urechi cand ma dau cu metrou'... realitatea asta poate fi chiar simpatica uneori...

Zburatoru'

Ai visat vreodata ca poti sa zbori?

Eu visez destul de des...pot sa zbor daca vreau, daca ma concentrez, daca o iau la fuga si prind viteza si chiar daca dau din maini destul de repede :)

Ce a realizat tipu asta parca e desprins din vis... e un fel de a zice "daca iti urmaresti visele, intr-un final o sa reusesti".

Ce zici, crezi ca putea sa aterizeze si fara parasuta?? asta chiar ar fi fost tare rau...